Conform unui studiu publicat în revista Science, expunerea cronică la doze mici de pesticide scurtează durata de viață.
Conform noilor cercetări efectuate de biologul Jason Ror de la Universitatea Notre Dame, expunerea îndelungată la concentrații scăzute de pesticide utilizate pe scară largă în agricultură poate accelera procesul de îmbătrânire la pești și le poate reduce durata de viață. Această descoperire poate avea consecințe grave asupra legislației de mediu și asupra sănătății umane.
Studiul, publicat în revista Science, arată că expunerea cronică la insecticidul clorpirifos — chiar și în doze considerate sigure — provoacă îmbătrânirea accelerată a celulelor la pești, fără a provoca toxicitate imediată.
Studiul s-a bazat inițial pe cercetări de teren efectuate în China, unde au fost analizate mii de pești colectați pe parcursul mai multor ani din lacuri cu diferite niveluri de contaminare cu pesticide. Oamenii de știință au identificat o tendință clară: în lacurile poluate nu existau practic exemplare bătrâne, în timp ce în lacurile cu un nivel mai scăzut de poluare existau multe exemplare longevive. Acest lucru indică faptul că peștii nu încetau să se reproducă, ci mai degrabă mureau prematur.
Pentru a înțelege acest fenomen, cercetătorii au analizat markerii biologici ai îmbătrânirii, cum ar fi lungimea telomerelor — structuri care protejează cromozomii — și acumularea de lipofuscina, un reziduu celular asociat cu uzura biologică. Rezultatele au arătat că peștii de aceeași vârstă cronologică îmbătrâneau mai repede în mediul poluat.
Analiza chimică a arătat că clorpirifosul este singurul compus asociat în mod constant cu aceste semne de îmbătrânire. Pentru a confirma legătura cauzală, grupul a efectuat experimente de laborator cu concentrații similare celor întâlnite în natură. La peștii expuși la doze mici în mod cronic s-a observat scurtarea telomerelor, îmbătrânirea accelerată a celulelor și scăderea ratei de supraviețuire.
În cursul unui experiment ulterior, oamenii de știință au descoperit că expunerea pe termen scurt la doze mari provoca toxicitate acută și moarte, dar nu accelera îmbătrânirea celulelor. Acest lucru a confirmat că problema nu constă în explozii accidentale de poluare, ci în expunerea constantă la concentrații scăzute de pesticide.
„Dispariția exemplarelor adulte de pește poate avea consecințe ecologice grave, deoarece aceste exemplare joacă adesea un rol cheie în reproducerea și stabilitatea populației”, a avertizat Ror.
Deși clorpirifosul este interzis în cea mai mare parte a Uniunii Europene, acesta este încă utilizat în China, în unele părți ale Statelor Unite și în multe alte țări. Un motiv de îngrijorare specială este faptul că efectele observate au apărut la concentrații inferioare limitelor de siguranță în vigoare pentru apa dulce în Statele Unite.
„Aceste rezultate pun sub semnul întrebării ideea că o substanță este sigură doar pentru că nu provoacă daune imediate”, a remarcat Ror. „Dozele mici pot acumula efecte ascunse în timp, accelerând îmbătrânirea biologică și creând noi probleme pentru protecția mediului și a sănătății umane”.
