Acest tip, cultivat în grădini și pe balcoane, este popular datorită caracterului său nepretențios.
Cuprins
Iasomia este una dintre cele mai apreciate plante decorative datorită parfumului, înfloririi și capacității sale de a se adapta la diferite condiții, de la grădini mari la balcoane urbane.
Există peste două sute de specii de iasomie care cresc în regiunile temperate și tropicale din Europa, Asia și Africa .
Florile sale cu parfumul unic au servit drept stimulent pentru selecția și cultivarea a numeroase soiuri, unele dintre ele remarcându-se prin rezistență, altele prin intensitatea parfumului, iar altele prin ușurința cu care se adaptează la suprafețe mici.
Popularitatea iasomiei se explică atât prin valoarea sa decorativă, cât și prin utilizarea sa în industria parfumurilor și în medicina tradițională.
Ce tipuri de iasomie există?
Genul Jasminum , cunoscut sub numele de iasomie, include numeroase specii și soiuri cu caracteristici botanice foarte diferite. Jasminum sambac, Jasminum grandiflorum și Jasminum officinale se numără printre cele mai cultivate din lume. Jasminum sambac, originar din Asia de Sud, este un iasomie arabă populară, cu flori albe și aromă puternică.
Jasminul cu flori mari (Jasminum grandiflorum) este cunoscut pentru florile sale mari și utilizarea în industria parfumurilor. Jasminul medicinal (Jasminum officinale), numit și jasmin comun sau jasmin poetic, este larg răspândit în grădinile din Europa și Asia.
La această listă s-au adăugat specii precum Jasminum polyanthum, apreciat pentru creșterea energică și înflorirea abundentă, și Jasminum nudiflorum, cunoscut sub numele de iasomie de iarnă, care înflorește cu flori galbene în lunile reci.
Există și alte varietăți, precum Jasminum humile (iasomie italiană), Jasminum flumense și Jasminum multiflorum, fiecare dintre ele fiind adaptată la anumite condiții climatice și de sol. Diferențele dintre aceste specii includ forma de creștere (arbust sau plantă cățărătoare), culoarea florilor și perioada de înflorire.
Ce specii de iasomie au cel mai puternic parfum?
Alegerea iasomiei este de obicei determinată de intensitatea și calitatea parfumului său. Speciile cu cel mai intens parfum sunt Jasminum sambac, Jasminum grandiflorum și Jasminum officinale.
Jasminul sambac are un parfum dulce și pătrunzător, care persistă pe tot parcursul zilei, ceea ce l-a făcut un material popular pentru producția de uleiuri esențiale și parfumuri în Asia.
La rândul său, iasomia cu flori mari (Jasminum grandiflorum) are un parfum floral cu note fructate, utilizat pe scară largă în crearea compozițiilor parfumate de lux.
Iasomia medicinală (Jasminum officinale) dezvăluie un parfum delicat, dar persistent, plăcut atât în grădinile spațioase, cât și în interior. Alte specii, cum ar fi iasomia poliantă (Jasminum polyanthum), au un parfum mai puțin pronunțat, dar nu mai puțin plăcut, potrivit pentru cei care caută un miros mai rafinat.
Cum să cultivați iasomie acasă
Cultivarea iasomiei în condiții de acasă necesită atenție la câțiva factori cheie pentru a asigura dezvoltarea și înflorirea acesteia. Societatea Regală de Grădinărit recomandă amplasarea iasomiei într-un loc cu suficientă lumină solară, protejat de vânt și cu temperatură moderată.
Solul trebuie să fie fertil, bine drenat și să aibă un pH neutru sau ușor acid. Udarea trebuie să fie regulată, evitând udarea excesivă, care poate deteriora rădăcinile.
Tunderea este necesară pentru a menține forma plantei și pentru a stimula înflorirea. Se recomandă efectuarea tăierii după înflorire, îndepărtând ramurile moarte și scurtând tulpinile cele mai lungi.
Fertilizarea lunară cu îngrășăminte bogate în potasiu favorizează o înflorire mai abundentă. Înmulțirea cu butași semi-lemnoși vara sau cu butași în toamnă facilitează înmulțirea plantei.
În interior sau pe balcoane, este important să controlați umiditatea și să evitați expunerea la curenții de aer rece. Soiurile cățărătoare au nevoie de suporturi, cum ar fi spalierele sau alte dispozitive pentru creșterea verticală.
Care soiuri de iasomie sunt cele mai rezistente la condiții nefavorabile?
Adaptabilitatea iasomiei la diferite condiții climatice depinde de specie. Jasminum nudiflorum, Jasminum officinale și Jasminum humile sunt considerate de obicei cele mai rezistente. Jasminum nudiflorum, cunoscut sub numele de iasomie de iarnă, poate suporta temperaturi de până la -15 °C și se caracterizează prin înflorirea în lunile reci.
Jasminul medicinal (Jasminum officinale) rezistă la temperaturi de până la -18 °C și crește bine pe cele mai diverse soluri, ceea ce îl face o alegere universală pentru grădinile din regiunile cu ierni aspre. Jasminul umil (Jasminum humile), sau jasminul italian, după înrădăcinare, suportă seceta și păstrează o perioadă lungă de înflorire pe tot parcursul verii. Aceste tipuri de jasmin sunt recomandate celor care caută plante nepretențioase și durabile.
Ce tipuri de iasomie pot fi cultivate pe balcon?
Pentru cultivarea plantelor în spații mici, cum ar fi balcoanele și terasele, este necesar să alegeți specii compacte și nepretențioase. Iasomia sambac, iasomia medicinală, iasomia amară și iasomia goljaberă sunt potrivite pentru cultivarea în ghivece și vaze.
În aceste regiuni, lumina soarelui joacă un rol cheie în stimularea înfloririi. Iasomia stelată ( Trachelospermum jasminoides ), deși nu aparține genului Jasminum, se distinge prin nepretențiozitate și intensitatea aromelor sale. Această specie, cu creștere moderată și flori albe, poate fi cultivată în ghivece și se simte bine atât în plin soare, cât și în semi-umbră, în funcție de climă.
Alegerea jasminului potrivit pentru balcon depinde de cantitatea de lumină disponibilă, de suprafață și de ușurința instalării suporturilor, dacă este vorba de o varietate cățărătoare.
Îngrijirea plantelor de iasomie
Îngrijirea de bază a iasomiei include reglarea iluminării, udarea și tăierea. Se recomandă amplasarea plantelor în locuri însorite, asigurând cel puțin șase ore de lumină solară directă pe zi. Solul trebuie să rămână umed, dar nu supra-umed, iar udarea trebuie efectuată mai rar în timpul iernii.
Fertilizarea regulată, combaterea dăunătorilor (inclusiv a afidelor și a acarienilor) și tăierea după înflorire sunt măsuri necesare pentru menținerea sănătății și vitalității plantei. Soiurile cățărătoare au nevoie de suporturi adecvate pentru o creștere ordonată.
În interior, se recomandă creșterea umidității aerului și evitarea contactului direct cu încălzitoarele sau aparatele de aer condiționat.
Înmulțirea prin butași primăvara și vara permite înmulțirea ușoară a plantelor. Inspecția regulată ajută la identificarea și eliminarea la timp a oricăror probleme de sănătate ale plantei.
