Popularizatorul britanic al științei a propus o reflecție profundă asupra ambelor termeni, care poate fi aplicată în viața de zi cu zi și astăzi.
Cuprins
Stephen Hawking , unul dintre cei mai influenți oameni de știință ai secolului XX, a lăsat un mesaj îngrijorător despre legătura dintre inteligență și supraviețuire, care depășește fizica și atinge domeniul biologiei evolutive și al eticii tehnologice: „Nu este clar dacă inteligența are valoare pentru supraviețuirea pe termen lung”. Această afirmație nu neagă utilitatea inteligenței în anumite contexte, dar ne determină să ne gândim dacă abilitățile cognitive și tehnologiile bazate pe acestea garantează într-adevăr continuitatea vieții pe termen lung.
Experiență și știință: o combinație similară cu cea a lui Stephen Hawking.
Stephen Hawking, cosmolog și popularizator al științei, a combinat cercetările sale asupra găurilor negre și originii Universului cu reflecții constante asupra viitorului umanității. De-a lungul întregii sale activități publice, el a avertizat asupra amenințărilor globale, cum ar fi degradarea mediului, utilizarea armelor cu putere distructivă enormă și dezvoltarea necontrolată a tehnologiilor. Această perspectivă largă, care combină știința și responsabilitatea colectivă, explică scepticismul său față de inteligență ca garanție automată a supraviețuirii.
Această frază ilustrează o idee foarte clară: intelectul nu este neapărat culmea evoluției sau un avantaj decisiv . Din punct de vedere biologic, există forme de viață extrem de simple care există de miliarde de ani, mult mai mult decât orice specie inteligentă cunoscută. Hawking a sugerat că inteligența umană ar putea fi doar o etapă tranzitorie în istoria vieții , eficientă pe termen scurt, dar periculoasă pe termen lung, dacă nu este gestionată cu prudență.
Relații cheie pentru Stephen Hawking
Unul dintre punctele centrale ale avertismentului popularizatorilor științei este legătura dintre inteligență și capacitatea de autodistrugere. Cu cât inteligența tehnică este mai mare, cu atât este mai mare potențialul de creare a riscurilor globale. Dezvoltarea de arme avansate, exploatarea excesivă a planetei sau utilizarea iresponsabilă a noilor tehnologii pot transforma avantajul evolutiv într-o amenințare existențială. În acest sens, inteligența nu garantează supraviețuirea și poate chiar să o pună în pericol.
Iată cum se aplică această frază astăzi.
Reflecțiile lui Hawking găsesc ecou și astăzi în dezbaterile despre inteligența artificială (IA), biotehnologii și guvernanța globală . În ultimii ani ai vieții sale, Hawking a numit în repetate rânduri inteligența artificială o problemă de importanță critică . El nu a cerut oprirea dezvoltării acesteia, ci a subliniat necesitatea controlului și reglementării . Reflecțiile sale nu erau îndreptate împotriva cercetării sau tehnologiei; ele urmau pur și simplu să prevină problemele: dacă capacitățile tehnice se vor dezvolta mai repede decât etica și guvernanța, inteligența ar putea înceta să mai fie un aliat și ar putea deveni un factor de risc pentru umanitate.
Este o avertizare evolutivă, nu un pesimism fatalist.
Această frază nu prezice deloc un viitor inevitabil negativ, ci servește ca avertisment . Hawking nu a afirmat că inteligența este inutilă, ci mai degrabă că valoarea ei depinde de modul în care este utilizată . Pentru supraviețuirea pe termen lung este nevoie de mai mult decât simple capacități intelectuale: sunt necesare cooperarea, viziunea și responsabilitatea colectivă.
Când Hawking a afirmat că nu este clar dacă inteligența are valoare pentru supraviețuirea pe termen lung, el a făcut apel la o reinterpretare a progresului. Inteligența în sine nu este suficientă. Numai în combinație cu conștiința etică, limite clare și o viziune pe termen lung poate deveni un instrument autentic pentru asigurarea continuității vieții umane.
